Traditiile de iarna din Crisana sunt ritualuri spectaculoase menite sa aduca belsug, prosperitate, sanatate si noroc. Localnicii le indeplinesc in fiecare an in virtutea superstitiilor mostenite din generatie in generatie; respectarea si perpetuarea obiceiurilor reprezinta in acelasi timp o sarcina si o practica ce atrage binele.

Inca din Ajun, copiii si tinerii merg din casa in casa pentru a raspandi vestea Nasterii Mantuitorului. Grupati in cete, costumati si purtand obiecte specifice, aduc voie buna si culoare pe ulitele satelor. In Bihor, flacaii mai mari colinda cu doba, o toba realizata din piele de capra sau oaie, intinsa pe un cadru rotund si impodobita cu crengute de brad. Repertoriul colindelor este foarte generos, continand atat cantece cu caracter religios, cat si texte adresate fetelor nemaritate, vaduvelor si gospodarilor care refuza sa-i primeasca. Copiii merg cu Steaua si cu Viclaimul (sau Vifleemul), doua traditii asemanatoare care recreeaza drumul magilor spre ieslea din Bethleem.

Un obicei specific Crisanei este umblatul cu Turca, un personaj fabulos care moare si invie, restabilind astfel ordinea fireasca a lucrurilor si simbolizand triumful binelui asupra raului. Rolul Turcai ii revine unui flacau care poarta masca animalului agitat si zgomotos. Capul, decorat cu clopotei si panglici, are o gura confectionata din lemn care scoate sunete stridente. Desi nu are voie sa vorbeasca, Turca este deosebit de activa: sperie copiii, se cearta cu satenii, intra in casele gospodarilor si danseaza neincetat. Moartea ei intristeaza tot alaiul, insa descantecele o readuc la viata; urmeaza cantecele de petrecere, dansurile cu fete si multumirile pentru daruri. Apoi Turca ii invita pe spectatori la propria nunta, organizata in primele trei zile ale noului an. In unele sate, se obisnuieste ca gospodarii sa arunce boabe de grau in fata colindatorilor; acestea sunt folosite apoi la semanat pentru ca holdele sa fie bogate.   

Dupa Craciun, colindatorii vin sa anunte Anul Nou si sa ureze sanatate, vigoare si fericire. In seara de Ajun, feciorii dau o petrecere numita Verjel, la care sunt invitate fetele nemaritate. Biraul, conducatorul grupului, da curs unui ceremonial in cadrul caruia se formeaza perechi de tineri. Cuplurile petrec impreuna revelionul, insa a doua zi asa-zisa relatie inceteaza. Exista totusi cazuri in care cei doi se potrivesc atat de bine incat decid sa se casatoreasca in perioada urmatoare. O alta petrecere, dedicata de data aceasta intregului sat, este bulciucul, unde se veselesc gospodarii care i-au primit pe colindatori. Acesta este momentul in care cetele de flacai isi incheie rolul de vestitori ai sarbatorilor de iarna.

In noaptea de 31 decembrie, capul familiei face calendarul de ceapa care il ajuta sa afle cum vor fi lunile anului urmator. 12 foi de ceapa sunt asezate in linie dreapta si umplute cu aceeasi cantitate de apa; dimineata, lichidul ramas in foi anunta lunile secetoase si pe cele ploioase. In prima zi a noului an, copiii merg cu Plugusorul si cu Sorcova, vestind zilele fertile de primavara. Versurile formeaza adevarate incantatii insotite de pocnituri din bici si clinchet de zurgalai. In Crisana, sarbatorile sunt insotite de traditii care aduc bucurie si speranta, fiind prilej de reunire cu cei dragi si de apropiere fata de valorile autentice.

Sursa: romania-travel-guide.com