Ultima zi a Săptămânii Patimilor, cunoscută drept Sâmbata Mare, este ziua în care creştinii ortodocşi prăznuiesc îngroparea trupească a Mântuitorului Iisus Hristos şi pogorârea în iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricăciune a fost mutat spre viaţa veşnică. Sâmbăta cea mare este deci ziua tăcerii adânci dinaintea Învierii, în care Hristos sfărâmă moartea în iad şi cheamă la înviere întreaga umanitate.

În Sâmbăta Mare se sacrifică mielul din carnea căruia se pregătesc mâncări tradiționale: drobul, numit în Bucovina cighir, friptura și borșul de miel.

Spre deosebire de Crăciun, pentru Paști nu se pregătesc prea multe feluri de mâncare, de unde și zicerea: „Crăciunul este sătul iar Paștele este fudul”.

Pe vremea când gospodinele îți făceau singure cămeșile (și hainele în general) acestea aveau grijă ca de Paști să aibă o cămeșă din in (cât mai albă) cusută în mod special cu cele mai frumoase culori și modele, iar bărbații trebuia să aibă măcar o pălărie nouă.

Seara fiecare gospodină îți pregătea cu grijă coșul pentru a fi dus la biserică, pentru sfințire. Punea un ștergar curat (țesut) o lumânare, ouă roșii -încondeiate, pască (crucea păștii –era o pască cu semnul crucii făcut din aluat), cozonac, slănină, zahăr, sare, o ramură de busuioc. Aceste produse după ce au fost sfințite se spune că sunt bune de leac , se punea câte puțin din fiecare în hrana animalelor, păsărilor pentru a fi sănătoase, iar la prima masă din ziua Paștelui se serveau din ele toți membrii familiei.

După încheierea slujbei de înviere se sfințește coșul cu bunătăți, iar oamenii se întorc acasă cu lumânările aprinse. Acasă merg la animale, păsări cu lumina aprinsă spunându-le „Hristos a Înviat” și la ceilalți membrii ai familiei care nu au putut merge la slujbă. Apoi fac semnul crucii și sting lumânările. Lumânările se păstrează în casă și se aprind doar la vreme de necaz, boală, supărare sau calamități. O parte din produsele sfințite se păstrează peste an, fiind considerate bune de leac.

În vechime oamenii aduceau cocoși la sfințit în noaptea de Înviere, cocoșul semn al belșugului, se mai spune că aceluia care îi cânta cocoșul prima dată în acea noapte va fi cele mai bune roade și va avea un an îmbelșugat. După sfințire cocoșii erau dați de pomană săracilor.

Sursa: www.ziarulunirea.ro