Sări la conţinut

Punctul pe istorie: Expedițiile Memoriei – Basarabenii din Irkutsk

Românii/moldovenii au venit relativ târziu, cam printre ultimele dintre cele circa o sută naționalități ale regiunii Irkutsk. Cele mai mari comunități de până la ei le-au alcătuit ucrainenii, veniți aici în două valuri mari, unul în perioada interbelică, ca rezultat al marii terori staliniste, altul din Ucraina de Vest, alipită la URSS în timpul și după cel de-al doilea război mondial; apoi comunitatea poloneză și belarusă, care a avut acelaș traseu cronologic și istoric, cea a germanilor de pe Volga, la care după război s-au adăugat reprezentanții țărilor baltice, în mod esențial lituanieni, aduși aici forțat în 1948, deci cu un an înaintea basarabenilor.

Investigațiile preliminare asupra comunității românești/moldovenești ne arată că aceasta poate fi împărțită convențional în trei generații. Prima este generația celor deportați în 1949 și a urmașilor acestora, pe care i-am găsit în mai multe raioane ale regiunii Irkutsk. Cea de-a doua parte sunt cei care au venit „de bună voie” (cum le place să glumească), adică cei veniți la construcția marelor proiecte sovietice, gen Bratsk sau BAM, dar și cei veniți cu alte interese personale sau de serviciu în perioada sovietică. În sfârșit mai există o categorie, a celor veniți în regiune după 1991, în mare parte ca rezultat al faptului că nu s-au regăsit acasă, preferând să vină aici pentru a începe afaceri, în special cu lemn, și care s-au sedentarizat cu timpul trăgând după ei și alți moldoveni.

Repartizarea lor geografică în regiune este de asemenea spectaculoasă și interesant de urmărit. Documentele de arhivă ne arată că în anul 1949 toți basarabenii deportați au fost descărcați la stația Taișet, aflată la circa 800 km nord-vest de Irkutsk, acolo unde se termina calea ferată. De aici ei erau urcați în căruțe, mergeau pe jos sau îmbarcați pe bacuri și transportați pe râu spre diferite locații din taigaua siberiană. La acel moment locațiile nici măcar nu aveau denumiri, unele fiind denumite convențional „kilometru 92” sau „kilometru 195”.

În unele localități existau alte comunități de ucraineni, belaruși sau lituanieni. Actualele raioane Taișet și Ciunsk, aflate lângă Bratsk, au fost principalele locații de dislocare a basarabenilor, în mod special localitățile Usolisk (circa 150 basarabeni); Tulun – circa 100 persoane; Zima – aproximativ 100 persoane; Nijne Udinsk – sub 100 persoane; Taișet (Kvitok) – peste 300 persoane; Alzamai – 44 persoane; Muhina – 130 persoane; Veselyi – 510 persoane; Sosonovka – 559 persoane; Izykan – 56 persoane; Parcium (Parcium 92) – 470 persoane; Novociunka 115 (Novociunka 120) – 411 persoane. Actualmente în regiunea Irkutsk locuiesc, după recensământul din 2002, puțin peste două mii de români/moldoveni, ceea ce reprezintă 0, 08% din populația regiunii, ei fiind a 15 comunitate națională ca mărime în Irkutsk.

Sursă: Octavian Țîcu

1 comentariu »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: