Sări la conţinut

Punctul pe istorie: Ziua de 9 mai – o altfel de istorie

Ziua de 9 mai este una profund dezbinatoare pentru Republica Moldova. La fel ca multe altele dealtfel, fie că este vorba de 1812, 1918, 1940, 1941 sau 1944. Pentru unii o zi de ocupație, pentru alții o zi de eliberare, iar pentru a treia categorie, care de multe ori se amestecă cu prima, este Ziua Europei. Pentru unii o zi tragică și umilitoare, iar pentru alții una triumfatoare și victorioasă.

Dincolo de aparențele acestor atitudini ambigui, ziua de 9 mai este un profund marker identitar și de raportare civilizațională. Cei care privesc această zi ca una a ocupației se ancorează de obicei la valorile civilizației românești și europene, iar cei care considera această zi o eliberatoare manifestă un exercițiu de sincronizare cu civilizația sovietică/rusă.

Această atitudine din urmă este în general un atavism al perioadei sovietice, împotriva căreia s-a ridicat de fapt independența R. Moldova și chiar dacă istoriografia noastră, pornind de la manualele școlare și terminând cu Academia de Științe au tranșat această problemă în termenii civilizației europene, cu accentele puse pe reconcilierea discursului istoric, miturile „victoriei în Marele Război pentru Apărarea Patriei” continuă să bântuie mințile multor cetățeni ai acestei țări. Întreaga simbolistică sovietică în jurul celui de-al Doilea Război Mondial s-a construit pe ideea că URSS a fost „atacată mișelește” pe 22 iunie 1941 de către Germania nazistă și astfel a început pentru statul sovietic confruntarea militară. În această construcție mitologică sovietică România este prezentată drept agresor, deoarece în acel context a fost alături de armata germană în declanșarea ostilităților.

Realitățile sunt evident diferite, pentru că războiul pentru statul sovietic a început la 17 septembrie 1939, când profitând de invazia Germaniei asupra Poloniei, a început punerea în aplicare a acordului Hitler-Stalin, participând astfel la dezintegrarea statului polonez prin anexarea părții sale de est.

Al doilea act militar a fost invazia asupra Finlandei în decembrie 1939, care a provocat mari pierderi armatei sovietice, dar care s-a soldat cu „pacificarea” vecinului scandinav și împingerea frontierei sovietice cu 30 km în adâncul teritoriului finlandez. Cu justificarea că ar fi din raționamente de securitate pentru orașul Leningrad.

Al treilea act al agresiunii sovietice s-a desfășurat 15-16 iunie 1940, când folosind contextul de prăbușire a Franței, URSS a anexat cele trei republici Baltice și le-a încorporat în statul sovietic. La 26-28 iunie 1940 au urmat ultimatumurile față de România, somată să cedeze Basarabia, acțiuni diplomatice care au fost însoțite de mari deplasări de armate în regiunea Nistrului și declanșarea unei adevărate operațiuni militare de anexarea a Basarabiei.

Prin urmare, pentru Finlanda războiul începe în 1939, la fel cum în 1940 acesta a fost un război de agresiune pentru cele trei republici baltice și România, iar data de 9 mai 1945 a construit oficializarea acestei stări de ocupație.

Sursă: Octavian Țîcu

1 comentariu »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: