Sări la conţinut

27 martie: 102 ani de la Unirea Basarabiei cu România, actul istoric care a deschis drumul spre Marea Unire de la 1918

Până la Centenarul Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, România marchează pe 27 martie un alt eveniment istoric de importanţă majoră, fără de care actul unirii tuturor românilor nu ar fi avut aceeaşi valoare.

Pe 27 martie 1918, Sfatul Ţării de la Chişinău a votat în favoarea Unirii Basarabiei cu România, provincie românească ruptă din trupul vechii Moldove de către ruşi în anul 1812. Practic, la acel moment s-a întâmplat o reparaţie istorică, urmată mai târziu, în noiembrie, cu unirea Bucovinei şi încheiată cu 1 decembrie, prin unirea Transilvaniei, Banatului şi Crişanei cu România.

Actul de la 27 martie 1918 a fost speculat la maximum de autorităţile din România şi cele de peste Prut, deşi contextul istoric era unul dificil. România nu ieşise tocmai bine din Primul Război Mondial, în ciuda victoriilor de la Mărăşti-Mărăşeşti şi Oituz. Guvernul legitim al ţării, regele Ferdinand şi familia sa, dar şi Parlamentul erau în refugiu la Iaşi, iar la Bucureşti fusese instalat guvernul colaboraţionist condus de Alexandru Marghiloman, un rival al primului ministru legitim Ionel Brătianu.

Marghiloman a acceptat să devină prim-ministru într-un moment foarte dificil, în primăvara lui 1918, când, abandonată de principalul aliat din zonă, Rusia bolşevică, România a trebuit să accepte o pace nefavorabilă cu Puterile Centrale. De asemenea, în provinciile ruseşti domina anarhia, pe fondul revoluţiei bolşevice. Deja Ucraina devenise între timp republică. După exemplul Ucrainei, Sfatul Ţării de la Chişinău a dat o Declaraţie prin care proclama Basarabia „Republică Democratică Moldovenească slobodă, de sine stătătoare şi neatârnată“, iar la începutul lui ianuarie 1918 Ion Inculeţ, preşedintele Sfatului Ţării al Republicii Democratice Moldoveneşti, proclamă independenţa Basarabiei.

Tot în luna ianuarie 1918, Alexandru Marghiloman a trimis trupe române la Chişinău pentru a stabiliza fosta gubernie ţaristă. Pe 27 martie, Sfatul Ţării a votat prin vot nominal deschis în favoarea Unirii cu România, declaraţia Sfatului Ţării menţionând că: „Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna SE UNEŞTE CU MAMA SA, ROMÂNIA”.

Actul a fost primit cu mare entuziasm de participanţi, iar după proclamarea Unirii actorii principali ai momentului istoric au mers la Catedrala din Chişinău, unde s-a oficiat un serviciu religios. Slujba, oficiată de arhimandritul Gurie, s-a făcut în limba română iar istoricii spun că era a doua oară când se întâmpla acest lucru de la revoluţia rusească, la slujbă participând şi episcopul rus. Seara, în localul Teatrului, a avut loc un banchet oferit Sfatului Ţării şi notabilităţilor basarabene de primul ministru Marghiloman.

Regele Ferdinand avea să se declare extrem de satisfăcut prin realizarea acestui act istoric important. „Un vis frumos s-a înfăptuit. Din suflet mulţumesc Bunului Dumnezeu că mi-a dat, în zile de restrişte, ca o mângâiere, să văd – după o sută de ani – pe fraţii noştri basarabeni revenind la Patria Mamă“, scria suveranul României într-un text telegrafiat către Sfatul Ţării de la Chişinău.

Actul Unirii a fost promulgat de Regele Ferdinand şi publicat în Monitorul Oficial din 10 aprilie 1918. „Se impune să subliniem, că oricât de blamat ar fi fost Alexandru Marghiloman după terminarea războiului, el este cel care a sprijinit politic unirea Basarabiei, obţinând tacit acordul Puterilor Centrale şi fiind prezent la Chişinău la 26 martie/ 7 aprilie 1918. O lună mai târziu, la 26 aprilie/7 mai 1918, România semna o pace înrobitoare cu Puterile Centrale, care dădea Austro-Ungariei crestele Carpaţilor, Dobrogea Bulgariei, România având acces la Mare pe un drum între Cernavodă şi Constanţa (zonă demilitarizată), iar Germania monopolul economic pe 90 de ani. Tratatul nu a fost niciodată ratificat de Parlamentul de la Iaşi, iar spre sfârşitul anului, balanţa a început să încline în favoarea Antantei. Ieşirea din război a Bulgariei, Austro-Ungariei au determinat guvernul de la Iaşi să denunţe tratatul la 10 noiembrie 1918, să declare mobilizarea şi să ceară Germaniei să retragă trupele din ţară. O zi mai târziu, la Compiegne, Germania, rămasă singură, semna capitularea. În mai puţin de două săptămâni, Bucovina, Transilvania, Banatul, Maramureşul şi Crişana se uneau cu România, România devenind România Mare“, potrivit istoricului Florin Olteanu. Sfatul Ţării urma să ducă la bun sfârşit o reformă agrară, care trebuia să fie acceptată fără obiecţiuni de guvernul român.

Totodată, Basarabia avea să rămână autonomă, cu propriul său organ legislativ iar Basarabia urma să trimită în Parlamentul României un număr de deputaţi proporţional cu populaţia regiunii. Mai târziu, în vara anului 1940, Rusia sovietică a răpit din nou Basarabia, alături de Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa.

În 2017, Parlamentul României a adoptat legea privind proclamarea zilei de 27 martie drept sărbătoare naţională, în semn de recunoaştere a unirii Moldovei de peste Prut cu România.

Citeste mai mult: www.adevarul.ro

 

1 comentariu »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: