În perioada 1914-1916, România, reprezentată de prim-ministrul Ionel Brătianu, a desfășurat negocieri intense cu Franța, Marea Britanie și Imperiul Țarist, în vederea unei eventuale intrări în Primul Război Mondial de partea Antantei. Discuțiile, marcate de o complexitate diplomatică ridicată, au vizat stabilirea condițiilor politice și teritoriale ale participării țării la conflict. Momentul de maximă tensiune în cadrul acestor tratative a fost atins în vara anului 1916, odată cu numirea unui nou ambasador al Franței la București, schimbare care a imprimat un nou ritm și o dinamică mai mare negocierilor aflate deja într-un punct critic.

Contele de Saint-Aulaire a ajuns la București în vara anului 1916 cu o misiune extrem de clară: să finalizeze negocierile cu România pentru intrarea armatei române în conflagrație de partea Antantei.

Negocierile au fost deosebit de dificile și tensionate, deoarece Ionel Brătianu urmărea în primul rând satisfacerea unor condiții politice și militare pentru intrarea României în război. În timpul negocierilor, nu de puține ori, Brătianu i-a reproșat ambasadorului francez haosul ce domnește în rândul aliaților.

„La Salonic, toată lumea știe, francezii și englezii nu se înțeleg”

În primul rând, Ionel Brătianu le-a reproșat aliaților faptul că au permis crucișătoarelor germane, Goeben şi Breslau, să ancoreze la Constantinopol, ceea ce schimbat echilibrul de forțe în această zonă și a permis ca Imperiul Otoman să se alăture Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria și din 1915 Bulgaria).

Scufundarea navelor germane era un mijloc sigur de a menține neutralitatea Turciei și Bulgariei și „de a salva Serbia, menită a fi strivită, de a atrage Grecia şi România împotriva Puterilor Centrale, de a garanta libertatea comunicațiilor dumneavoastră cu Rusia, trăinicia alianței dumneavoastră al cărei randament l-aţi fi dublat”, considera Ionel Brătianu.

Rechizitoriul prim-ministrului Ionel Brătianu la adresa aliaților a continuat și le-a reproșat „anarhia” ce domnește în propria alianță.

„`Eu înțeleg (…) cât de greu este să fii unit la nivel interaliat, în comanda coaliției și în ansamblul fronturilor răspândite în toate pârțile Europei. Dar noi suntem bine plasați ca să constatăm că anarhia domnește la dumneavoastră pe același front, ieri la Dardanele, azi la Salonic unde, toată lumea știe, francezii și englezii nu se înțeleg.

Mai mult, nu vă înțelegeți nici între dumneavoastră. Astfel, toată lumea știe că Sarrail, comandantul vostru (comandantul trupelor aliate de la Salonic, n.r.), nu se bucură de încrederea statului vostru major (francez, n.r.) care-i refuză orice întărire. Asta nu prea ne încurajează`”, a subliniat prim-ministrul român.

„Anarhia domnește chiar în propria dumneavoastră Legație”

Acuzațiile lui Ionel Brătianu au continuat și de această dată l-au vizat direct pe contele de Saint-Aulaire. Prim-ministrul român i-a spus diplomatului francez că anarhia este prezentă chiar în cadrul ambasadei pe care o conduce.

„`Mai mult, anarhia domnește chiar în propria dumneavoastră Legație`. Și, deoarece nu puteam să-mi ascund surprinderea, pentru că ministerul îmi dăduse colaboratori desemnați de mine, toți prieteni ai mei, Brătianu continuă:

`Da, atașatul dumneavoastră militar nu numai că nu vă spune nimic despre convorbirile lui cu mine, dar nici nu ține seama de cererile pe care-l rog să să le transmită la Paris, în vederea intrării noastre în război`.

Deschizând un dosar, Brătianu îmi comunică telegramele schimbate cu Legația sa și cu atașatul său militar de la Paris, în legătură cu un proiect de misiune militară franceză pe care dorea să o vadă sosind în România imediat după mobilizare, pentru a-i aduce concursul experienței sale tehnice.

`De acord cu regele, sunt chiar gata, îmi spuse el, să-l numesc șef de stat-major pe generalul care va comanda această misiune. Dar atașatul dumneavoastră militar nu susține această cerere, ba am motive să cred că o combate chiar`”, i-a spus Ionel Brătianu ambasadorului francez.

Obstrucțiile puse de atașatul militar francez la București

În memoriile sale, Saint-Aulaire își recunoaște vina pentru că nu a solicitat la Paris și schimbarea atașatului militar francez de la București, dar spune că nu își închipuia că în vremuri de război un atașat militar francez să fie mai preocupat de postul său decât de misiunea pe care o avea de îndeplinit.

„Aici trebuie să-mi recunosc vina. Într-adevăr, mi-a fost teamă să nu-i indispun pe cei de la Quai d’Orsay (ministerul de Externe Francez, n.r.) cu pretențiile mele dacă, după ce obținusem colaboratorii diplomatici aleși de mine, nu aș fi acceptat atașatul militar numit recent la cererea Legației României de la Paris.

Totuși, la Chantilly (sediul Marelui Cartier General francez, n.r.) mi s-a spus deschis că acolo ei ar fi fost de acord să numească un alt atașat militar dacă aș fi vrut. Dar încă obișnuit cu `spiritul de echipă` în cei patru ani petrecuți în Maroc, pe lângă Lyautey, nu-mi închipuiam ca, mai ales în timp de război și în străinătate, toți bunii francezi să nu fie însuflețiți de același spirit.

Atașatul meu naval, comandantul de Belloy, care merita tot atâta încredere câtă neîncredere îmi inspira atașatul militar, mi-a spus, după ce i-am relatat convorbirea mea cu Brătianu:

`Foarte simplu: cu o misiune militară comandată de un general, atașatul nostru militar, până acum singurul reprezentant al Marelui Cartier General (francez, n.r.) în România, nu va mai fi decât un colonel ca toți ceilalți și va fi probabil chiar mai puțin bine văzut decât ceilalți, aleși de șeful misiunii. Și atunci, el face obstrucție. Nu este elegant, dar este omenesc`.

Aceeași părere o avea și reprezentantul Biroului 2 (Serviciul de Informații francez, n.r,), căpitanul Cartier (…)”, scria în memoriile sale Saint-Aulaire.

Până la urmă, ambasadorul francez și prim-ministrul român Ionel Brătianu au reușit să treacă peste toate obstacolele și să semneze convenția politică și militară prin care România a intrat la 27 august 1916 în Primul Război Mondial de partea Antantei.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Negocieri tensionate la București: „De ce guvernul d-voastră nu a distrus cele două nave germane care au intrat în Bosfor?

Cum a ajuns un ofițer de informații francez să lucreze direct cu primul-ministru al României?

Bucureștiul, sub bombele zeppelinelor germane

Primul-ministru Ion I.C. Brătianu către ambasadorul francez: „Rusia nu scapă niciun prilej ca să ne sporească neîncrederea”

Articolul Din culisele negocierilor pentru intrarea României în Primul Război Mondial apare prima dată în Descopera.