Dacia a fost cucerită de romani printr-un mare efort militar. Prin bogăţiile solului şi subsolului, prin rolul său de lider al alianţei populaţiilor libere de la nordul fluviului şi de principal duşman al Imperiului, Dacia prezenta pentru romani un deosebit interes politic, economic şi militaro-strategic. Cea mai bună ilustrare a armatei care a extins şi a protejat Imperiul Roman este reprezentată pe Columna lui Traian. Relieful spune povestea celor două războaie daco-romane: primul – o serie de expediţii, încheiate în urma unor bătălii decisive, al doilea – un război de cucerire, încheiat cu arderea capitalei Sarmizegetusa.

Armata romană care a participat la primul război a fost formată din 10 legiuni (dintr-un total de 30, câte existau în Imperiul Roman), alături de 90 de regimente de auxiliari (21 alae, 33 cohortes equitatae, 25 cohortes peditatae, 10 cohortes sagittariae), staţionate la Dunăre , formând astfel o oaste de aproximativ 100.000 de oameni. Pentru al doilea război daco-roman, împăratul Traian a adunat o armată şi mai bine pregătită, formată din 13 legiuni. 

Cele mai multe dintre bătălii aveau loc în iunie şi iulie 

O legiune romană în timpul Imperiului avea – după A. Von Domaszevski – 5.600 de oameni grupaţi în 10 cohorte, împărţite la rândul lor în centurii. Prima cohortă era formată din 1.000 (miliaria), iar celelalte, din câte 500 (guingenarie) de militari. Comandamentul legiunii (legatus legionis) era numit de împărat, ales dintre membrii senatului, de aceea se mai numea şi legatus Augusti.

Centuriile, 59 la număr într-o legiune, erau comandate de centurioni, ofiţeri de carieră, recrutaţi din rândurile plebei şi numiţi de împărat, cu dreptul de a purta inelul de aur. Ei puteau avansa până la gradul de primipilus (comandant al primei centurii din prima cohortă), după care, de obicei, intrau în ordinul ecvestru .

Centurionii, subofiţerii şi soldaţii de rând se angajau de bunăvoie în legiune. Toţi erau cetăţeni romani şi militari de carieră. Înrolarea soldaţilor în legiune se făcea, în mod obişnuit, la vârsta de 20 de ani, iar serviciul militar dura, de asemenea, 20 de ani. De regulă, el se prelungea până la 25 de ani, iar, în caz de război, chiar mai mult.

Citește mai departe în https://historia.ro/sectiune/general/soldatul-roman-care-a-cucerit-dacia-572124.html