Încheierea Primului Război Mondial a dus la trecerea fabricilor la producția din timp de pace și astfel au început să se găsească multe mărfuri pe piață și să fie locuri de muncă din belșug. Toate cărțile de istorie contemporană conțin informații despre perioade de recesiune.

Dar cea mai devastatoare a fost cea care a izbucnit în 1929 și care a primit denumirea de Marea Criză Economică, mereu fiind un reper în descrierea problemelor din domeniul economic și bancar. Se spune că practic nu s-a terminat până la declanșarea războiului mondial, dar unii specialiști consideră că prin 1933 au fost semne de progres în afaceri. Oare care să fie adevărul? Dacă spun experții, trebuie să credem informațiile ce par a avea o nuanță științifică.

Anuarul statistic al României nu este o carte prea plăcută la citit din cauza sutelor de pagini cu date din toate domeniile. Se subînțelege că sunt oferite și cele despre industrie. Ar trebui să fie ceva devastator, dar parcurgerea a câtorva pagini duce imediat la o concluzie contrară celor scrise de savanți respectați. Statul român a colectat datele despre industria prelucrătoare și au fost inventariate în 1933 3.487 de întreprinderi, în scădere față de cele 3.646 existente în 1930. Se poate spune că este un semn de recesiune, dar patronii aveau angajați 184.777 de muncitori și specialiști în raport cu cei 174.227 din 1930. Se trecea astfel pragul de un procent din totalul populației. Mai mult. Au fost aduse mai multe mașini și de putere mai mare, totalul cailor putere trecând de la 492.715 la 529.968 în 1933.

Citește mai departe în https://historia.ro/sectiune/general/progresul-industriei-romanesti-in-timpul-marii-2325870.html