Sări la conţinut

Motivele pentru care apar deseori rezultate false sau neconcludente la testarea pentru COVID-19

Un test fals pozitiv este atunci când cineva care nu are coronavirus testează, totuși, pozitiv, iar un test fals negativ este când o persoană infectată testează negativ. De ce apar uneori rezultate fals pozitive, fals negative sau neconcludente?

Foto: The Slovenia Times

Niciun test nu este 100% precis, spun specialiștii, vor exista întotdeauna unii oameni cărora rezultatul la test le va ieși pozitiv, deși nu au boala COVID-19 sau vor avea rezultat negativ, deși ei sunt bolnavi, la fel cum unele rezultate vor fi neconcludente.

În orice program de testare, rezultatele fals pozitive sunt importante, mai ales atunci când există o prevalență scăzută a unei boli, deoarece acest lucru ar putea să ne facă să credem că există semnificativ mai multe cazuri decât există cu adevărat.

Deși nu se știe care este rata exactă de rezultate fals pozitive, numărul zilnic de cazuri nu este distorsionat semnificativ de acestea, spun experții. În primul rând, există, în antiteză, și unele rezultate fals negative, ceea ce înseamnă că unii oameni care au de fapt COVID-19 nu sunt luați în calcul la numărul total al cazurilor. În al doilea rând, oamenii nu sunt internați la spital doar pentru că testul le-a ieșit pozitiv, deci atunci când cineva este internat cu COVID-19, putem fi destul de siguri că persoana chiar are simptome și este bolnavă. Același lucru este valabil și pentru numărul de decese survenite în urma unei forme grave de COVID-19.

Ce rată au rezultatele fals negative și fals pozitive?

Testele RT-PCR sunt standardul operațional de aur pentru pentru detectarea infectării cu noul coronavirus. Acestea au o sensibilitate mare, sunt verificate prin teste multiple cu alte teste, împreună cu o imagine clinică și radiologică consistentă. Totuși, uneori, rezultatele acestor teste sunt false.

Capacitatea de testare și, prin urmare, rata de testare în întreaga lume continuă să crească, situație în care nu doar persoane bolnave, cu simptome de COVID-19, sunt testate, ci și tot mai mulți indivizi asimptomatici. În lunile de primăvară ale pandemiei, majoritatea persoanelor testate erau pacienți grav bolnavi, internați în spitale, cu o probabilitate mare de infecție. De atunci încoace, numărul de teste zilnice a crescut semnificativ. 

În prezent, doar o parte dintre teste se fac persoanelor bolnave sau lucrătorilor din domeniul sănătății, în timp ce majoritatea acestor teste se fac la cerere persoanelor asimptomatice. 

La nivel global, cel mai mare efort de până acum a fost investit în timpii de reacție și sensibilitatea redusă a testului (adică fals negativ); o revizuire sistematică a raportat rate fals negative între 2% și 33% în testarea repetată a eșantionului. 

Deși testele fals negative au avut până acum prioritate din cauza consecințelor devastatoare ale cazurilor nedetectate în ceea ce privește propagarea epidemiei, în special de către pacienții asimptomatici sau ușor simptomatici, consecințele unui rezultat fals pozitiv nu sunt nici ele benigne din diferite perspective, în special în rândul lucrătorilor din domeniul sănătății.

Unele cercetări au arătat, de exemplu, că în Marea Britanie rata testelor operaționale cu tampon fals pozitiv este necunoscută, estimările preliminare arătând că ar putea fi între 0,8% și 4,0%. 

De ce testele pentru noul coronavirus au uneori rezultate false?

Probleme tehnice, inclusiv contaminarea în timpul eșantionării (de exemplu, un tampon atinge accidental o mănușă sau o suprafață contaminată), contaminarea reactivilor, contaminarea încrucișată a probelor și reacțiile încrucișate cu alte virusuri sau materiale genetice ar putea fi responsabile pentru rezultatele fals pozitive.

Aceste probleme nu sunt doar teoretice: de exemplu, Centrul SUA pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) a trebuit să retragă trusele de testare în luna martie 2020, când s-a dovedit că au o rată ridicată de fals pozitivi din cauza contaminării cu reactivi.

Experții afirmă că orice rezultat al testului de diagnosticare trebuie interpretat în contextul probabilității de testare a bolii. Pentru COVID-19, evaluarea probabilității include simptome, istoricul medical anterior al COVID-19 sau prezența anticorpilor, orice expunere potențială la COVID-19 și probabilitatea unui diagnostic alternativ. Atunci când există o probabilitate redusă de testare, rezultatele pozitive trebuie interpretate cu precauție și un al doilea specimen trebuie testat pentru confirmare. 

„Revărsarea” prelungită a ARN-ului viral, despre care se știe că durează săptămâni întregi după recuperare, poate fi un motiv potențial pentru testele fals pozitive la cei expuși anterior la noul coronavirus. Cu toate acestea, nu există date care să sugereze că detectarea nivelurilor scăzute de ARN viral prin RT-PCR echivalează cu infecțiozitatea, cu excepția cazului în care particulele de virus infecțios au fost confirmate cu metode bazate pe culturi de laborator.

Pentru a rezuma, rezultatele fals-pozitive ale testului pentru COVID-19 ar putea fi din ce în ce mai probabile în climatul epidemiologic actual, cu consecințe substanțiale la nivel personal, de sănătate și la nivel societal. Mai multe măsuri ar putea ajuta la minimizarea rezultatelor fals pozitive și la atenuarea posibilelor consecințe. 

În primul rând, ar trebui impuse standarde mai stricte în testele de laborator. Aceasta include dezvoltarea și implementarea schemelor externe de evaluare a calității și a sistemelor interne de calitate, cum ar fi replicarea automată în orb a unui număr mic de teste pentru monitorizarea performanței.

În al doilea rând, ar trebui luate în considerare evaluările probabilității testului anterior și trebuie elaborate orientări clare bazate pe dovezi privind interpretarea rezultatelor testelor. 

În al treilea rând, politicile privind testarea și prevenirea transmiterii virusului la lucrătorii din domeniul sănătății ar putea necesita ajustări, cu un al doilea test imediat implementat pentru orice lucrător din domeniul sănătății care este pozitiv. 

În cele din urmă, sunt necesare cercetări de urgență cu privire la semnificația clinică și epidemiologică a eliminării prelungite a virusului și a rolului pe care persoanele care se recuperează după COVID-19 îl au în transmiterea bolii.

Totuși, spun experții, acuratețea unui test pentru diagnosticarea noului coronavirus este de 98%, așa că riscul de a obține un rezultat fals negativ sau fals pozitiv este extrem de scăzut.

Ce se poate face în caz de rezultat neconcludent?

Un rezultat neclar sau neconcludent al testului RT-PCR înseamnă că nu este posibil să se spună dacă persoana a fost infectată sau nu cu noul coronavirus la momentul la care i s-a făcut testul. În această situație:

– Dacă persoana a făcut testul pentru că avea simptome de COVID-19, trebuie să se autoizoleze și să facă un alt test în termen de 8 zile de la apariția simptomelor. Dacă nu poate face un alt test, trebuie să se autoizoleze timp de cel puțin 10 zile de la începutul simptomelor;
– Dacă persoana a făcut testul fără să fi avut simptome, nu trebuie să se autoizoleze, dar e bine să facă din nou testul.

Indiferent de rezultatul testului (pozitiv, negativ, neconcludent), se recomandă ca, dacă persoana are simptome de COVID-19, să se izoleze la domiciliu și să contacteze medicul de familie pentru instrucțiuni.

Sursa: doc.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: